Preotul Vasile Arun Spiridon (37 de ani), paroh al Bisericii “Izvorul Tămăduirii” din satul Băcioiu, comuna băcăuană Corbasca, a decis să slujească pentru comunitatea de romi din zonă.
“Tata era ţigan ortodox, iar mama catolică. Prin căsătorie, mama s-a dat după tata, adică a trecut la ortodocşi. Eu am fost crescut mai mult de bunica de după tată. Era o femeie foarte credincioasă şi ţinea foarte mult la mine. Mereu îmi povestea din vieţile sfinţilor. O chema Ileana. Locuia în casa de peste drum de părinţii mei. Cu trei zile înainte să moară, mi-a zis că se roagă la Dumnezeu, ca eu să ajung preot”.
Aşa îşi începe povestea părintele Vasile Arun Spiridon, cel care slujeşte pentru 400 de familii de ţigani din localitatea băcăuană Băcioiu. Parohia i-a fost dată pe 26 august, iar la eveniment au participat mai toate feţele bisericeşti din zona Moldovei. Nu îi este ruşine de originea pe care o are şi afirmă că adevărata sa menire este să aducă ţiganii pe drumul credinţei. Vorbeşte fluent limba romani. Cunoaşte limba ţiganilor, nu doar de la bunica sa, cât şi de la oamenii din satul în care a copilărit, din Prăjoaia, un sat cu multe familii de romi, situat între Oneşti şi municipiul Bacău.
De altfel, tot în Prăjoaia locuieşte şi acum împreună cu soţia şi părinţii săi, doar că de dragul enoriaşilor din Băcioiu, preotul face naveta aproximativ 100 de kilometri de câteva ori pe săptămână. Nopţile când nu se duce acasă la familia sa, rămâne la mănăstirea Pogleţ, aflată la trei kilometri de biserica în care slujeşte. Povesteşte deschis cum după terminarea Seminarului Teologic din Tişcani, Republica Moldova, a stat ani buni la o mănăstire aflată în vecinătatea şcolii pe care o absolvise. „Am vrut să devin monah, însă o operaţie complicată suferită de mama mea, m-a determinat să revin definitiv acasă”, a mai adăugat preotul.
“Ţiganii nu trebuie să te simtă de-al lor”
Lumea îl opreşte pe uliţele satului Băcioiu şi îi cere câte un sfat – evident, în ţigăneşte. El ascultă necazurile, le spune vorbe de duh şi le răspunde în aceeaşi limbă. În schimb, nu vorbeşte ţigăneşte în biserică. Nici la predică, nici la spovedanie. La liturghie nici nu se pune problema. “A venit într-o zi la mine un bărbat mai în vârstă de aici din sat şi mi-a zis să nu fac cumva greşeala să vorbesc ţigăneşte în biserică. Mi-a zis că într-o comunitate de romi, preotul nu trebuie să se tragă de şireturi cu sătenii. Ţiganii nu trebuie să te simtă de-al lor, pentru că, în timp, îmi voi pierde autoritatea. Aşa că omul m-a sfătuit să vorbesc cât mai mult româneşte şi să las deoparte limba romani”, a explicat preotul Spiridon.
Râde şi explică cum ar fi, practic, imposibil să cânte în biserică Liturghia în limba romani. “Păi, mie trebuie să-mi răspundă cântăreţul de la strană. Să presupunem că eu aş zice în limba romani “Domnului să ne rugăm!”, credeţi că cel care este cântăreţ la strană m-ar înţelege şi ar şti să-mi răspundă “Doamne miluieşte”? Eu cred că nu ar înţelege nici măcar ce moment al slujbei este”, afirmă cu tărie preotul.
Duhovnic pentru săteni nebotezaţi
Este convins că adevărata sa menire este să aducă ţiganii pe drumul credinţei. Îi sfătuieşte să-şi dea copiii la şcoală, să lase băutura, să se spele, să meargă la medic şi să nu fure. Însă cea mai mare problemă cu care se luptă preotul este aceea că mulţi dintre oamenii din Băcioiu nu au acte de identitate, iar o parte dintre cei care au acte nu sunt botezaţi. “Până acum câtva timp, în comuna Corbasca erau mulţi copii nebotezaţi. Undeva, într-o margine de uliţă, erau numai într-o casă vreo trei. Treptat am reuşit să-i aducem la noi, la mănăstirea Pogleţ şi să-i botezăm. Naşi au fost turişti care vin mai des pe la noi. Şi acum mai sunt săteni necreştinaţi, dar nu aşa de mulţi. Unii se botează şi la 18 ani”, a explicat maica Arsenia de la mănăstirea Pogleţ, cea care cântă la strană de multe ori în biserica unde slujeşte părintele Spiridon.
Sursa: Adevarul
