Sandra Ştefănescu, Marinela Mîrza şi Daniela Tăbăcaru sunt singurele femei-pilot din ţară care se pregătesc la manşele avioanelor IAR-99 Şoim, aparate militare folosite pentru misiuni de atac la sol.
Absolvente ale Academiei Forţelor Aeriene „Henri Coandă“ din Braşov, promoţia 2012, iar apoi ale Şcolii de Aplicaţie pentru Forţele Aeriene „Aurel Vlaicu“ de la Boboc, Sandra Cristina Ştefănescu (23 de ani), Marinela Romina Mîrza (23 de ani) şi Daniela Nicoleta Tăbăcaru (24 de ani) sunt femeile-ofiţer care vor pilota avioane militare la Flotila 95 Aeriană din Bacău.
Au peste 70 de ore de zbor şi afirmă cu mândrie că ştiu bine să strunească avioanele IAK – 52 şi IAR – 99 Standard şi se pregătesc acum pentru a se ridica deasupra norilor la manşa aeronavei IAR – 99 Şoim, adică un avion folosit pentru misiuni de antrenament şi de luptă.
Sublocotenentele Ştefănescu, Mîrza şi Tăbăcaru sunt cele trei femei-pilot din Bacău care se antrenează pe avioane de luptă. Au stat peste 70 de ore în aer şi afirmă, cu convingere, că marea lor dorinţă este să zboare la manşa unui supersonic. Zgomotul înfiorător al motorului de avion li se pare ceva obişnuit. Poartă bocanci şi uniformă militară, deşi acasă au zeci de rochii şi pantofi cu toc. Recunosc că poţi învăţa ani întregi despre teoria aeronavelor, însă totul este nou în clipa în care te urci la manşa lor. Afirmă cu mâna pe inimă că vor să facă performanţă în cariera de militar. Şi pentru acest lucru au decis să se mute în Bacău, din Târgu-Mureş, din Cluj sau din Ploieşti.
În aer, de la zero
Marinela Romina Mîrza povesteşte cum a fost prima dată când s-a urcat într-un avion şi s-a depărtat de pământ. Nu era singură, ci însoţită de un instructor din şcoala de aplicaţie, adică un ofiţer cu peste 1.000 de ore de zbor.
„Încă din primele zile de Academie îmi imaginam cum e să pilotezi un avion. Cu toată teoria cunoscută, mi-am dat seama că acolo, sus, în avion, totul e ca şi cum ai lua-o aproape de la zero. Când am urcat la manşă pentru prima dată, mi-am dat seama cât avem de muncit. Atunci, la prima misiune, trebuia doar să compar harta cu terenul, pentru recunoaşterea raionului, dar chiar şi asta a fost dificil“, a povestit sublocotenentul Marinela Romina Mîrza.
Şi colega ei, Sandra Cristina Ştefănescu, afirmă că primul zbor este ceva cu totul surprinzător. „Fascinaţia e foarte mare. Deşi eram pregătită teoretic, în practică totul a devenit surprinzător. E mult mai frumos decât îţi poţi imagina“, a afirmat, zâmbind, sublocotenentul Ştefănescu.
Daniela Nicoleta Tăbăcaru a crezut o clipă că IAK-ul 52, avionul în care avea să se urce prima dată, este atât de complicat încât nu va fi în stare vreodată să-l piloteze. „A fost un gând că poate nu voi fi în stare! Apoi mi-am dat seama că acolo, sus, în carlingă, totul e o provocare. Iniţial, orice e nou poate părea complicat. Apoi îţi dai seama că nu e chiar aşa. A doua oară, deja e mai simplu. Deja apar şi primele deprinderi“, a adăugat sublocotenentul Tăbăcaru.
Pasionată de paraşutism
În clasa a X-a, Sandra Cristina Ştefănescu a ştiut că va pilota avioane, chiar dacă era elevă a Liceului Pedagogic „Mihai Eminescu“ din Târgu-Mureş. „La 16 ani am participat la un miting aviatic. Atunci am avut un declic. S-a întâmplat ceva. Mi-am dat seama că asta vreau să fac în viaţă. Nici tata şi nici mama nu au avut vreo legătură cu cariera militară. Mulţi dintre cei apropiaţi au râs cand le-am spus ce planuri aveam. Eu, în sinea mea, mă ambiţionam. Am dat probele, am intrat. Cred că aşa a trebuit să fie!“, a afirmat ofiţerul Ştefănescu. Cu toate că a absolvit Academia Forţelor Aeriene „Henri Coandă“ din Braşov şi este pilot cu acte în regulă, sublocotenentul Ştefănescu mai are o pasiune: paraşutismul. Este membră a Aeroclubului Teritorial din Braşov şi are, până în prezent, peste 80 de salturi.
Daniela Nicoleta Tăbăcaru şi Marinela Romina Mîrza au ales cariera militară ceva mai devreme, în clasa a IX-a. Prima la Breaza, iar cea de-a doua la Alba Iulia. „În clasa a XI-a am făcut o excursie de studii pe la mai multe unităţi militare. La Boboc, în judeţul Buzău, mi-a plăcut cel mai mult. Dacă până atunci oscilam între forţele terestre şi cele aeriene, atunci m-am decis: forţele aeriene. Părintii m-au susţinut de la bun început, deşi mama se îngrijorează şi acum“, râde Marinela Romina Mîrza. Pe lângă avioane, tânăra de 23 de ani mai iubeşte şi schiatul. „Schiul alpin este extraordinar. În fiecare iarnă schiez fie la Poiana Braşov, fie la Predeal sau pe pârtia de la Arieşeni din Alba“, a explicat sublocotenentul Mîrza.
Deşi era elevă a Liceului Militar din Breaza, Daniela Nicoleta Tăbăcaru nu s-a gândit până în clasa a X-a că în viitor va pilota avioane de război. „După ce am terminat clasa a X-a am fost într-o excursie în Italia, unde lucra mama mea. Atunci, sus, în avion, am rămas fascinată. Era extraordinar să vezi de sus oraşul, munţii, râurile, adică o întreagă panoramă. Atunci am fost convinsă că asta vreau să fac: aviaţie“, a mărturisit sublocotenentul Tăbăcaru. Pe lângă dragostea faţă de avioane, Daniela mai are încă două mari pasiuni: dansul şi teatrul. „Practic şi dans popular, şi dans sportiv. Şi asta nu de acum, ci de când eram elevă în clasa a II-a. Şi teatrul este ceva extraordinar. În 2007, la un festival de teatru de la Sibiu, am luat chiar şi un trofeu. Era un concurs de umor cazon organizat între liceele militare din ţară“, a explicat Daniela.
În România sunt 20 de femei – pilot
În acest moment în România sunt aproximativ 20 de femei care pilotează avioane militare. Sublocotenentele Ştefănescu, Mîrza şi Tăbăcaru sunt singurele care se pregătesc pe avionul militar cu reacţie subsonic IAR – 99 Şoim, adică varianta modernizată a avionului IAR – 99 Standard. Singurele baze aeriene care au astfel de aparate de zbor sunt în Bacău şi Boboc, în judeţul Buzău. Suceveanca Simona Măieran (29 de ani) este singura femeie din România care a pilotat supersonicul. Evenimentul când pentru prima oară Simona a lăsat simulatorul şi s-a urcat la manşă a avut loc tot la Baza Militară din Bacău, în martie 2009.
Sursa: Adevarul de Bacău
